No comments yet

Programul: “Sunt praf si nu stiu ce sa fac cu viata mea”

Am invatat sa nu ii mai cer mintii ceea ce stiu ca nu mi poate da pentru ca simplu, nu stie. Un program are doar ce i-am dat, ce am pus in el, cu ce l-am obisnuit. Degeaba il intrebam eu care e sensul si scopul vietii mele….Fara sa imi dau seama de acest lucru,  ma suparam pe mine si apareau frustrarile. Iti suna cunoscut?

De fapt nu cautam unde trebuie. Scopul si sensul vietii  nu au cum sa vina din programul mintii, pentru ca e dincolo de minte, in spatiul vast la fiintei. Insa spatiul fiintei eliberat de programe este tot Mintea,  acea Minte in care ma scunfund azi in admiratie si recunostinta.

Spun asta pentru ca ne-am obisnuit sa confundam mintea cu programele care ruleaza…Daca vrei sa vezi cat de frumoasa e mintea, iti duci atentia in mijlocul creierului si ramai “mut” si in admiratie.

Marele Vis al fiecaruia dintre noi este determinat de valoarea noastra esentiala. Primul pas este sa intelegi ca aceasta nu este intr-un program al mintii. 

Ca sa iti cunosti valoarea ta esentiala, imagineaza-ti un scenariu: cine esti, ce ramane daca dintr-o data pierzi tot ce ai? Ma refer la relatii la tot ce ai, la tot ce inseamna acum siguranta pentru tine. Ce ramane neatins astfel incat sa poti lua totul de la inceput?

Scenariul asta pe care il sugerez clientilor la sesiunile de coaching pentru a-si afla valoarea lor esentiala, eu nu mi l-am imaginat. Mi l-am creat pe bune de fiecare data cand am simtit ca viata pe care o traiesc nu ma reprezinta. La un moment dat, intr-o dupa amiaza cand eram in meditatie, mi-am auzit dialogul interior:

 

– N-am stiut niciodata ce vreau de la viata, n-am stiut cum sa traiesc. Dupa multe argumente pro si contra la acest gand, imi spun:

– Asa este…accept ca sunt praf…ca nu stiu ce sa fac cu viata mea.

 

Fiind constienta de acest dialog am realizat faptul ca am crezut aceste lucruri. Am crezut ca mintea poate sa stie ceva despre cum sa imi traiesc viata,  Am inteles atunci ca e ok sa nu stiu. Am realizat ca ma lasam definita de circumstantele exterioare, de experiente…A fost momentul in care am perceput diferenta intre “cine sunt eu” si experientele pe care le lasam sa ma defineasca. Am realizat ca incercam sa ma iubesc si sa ma valorizez pe baza acestora – de fapt era tot egoul care incerca sa faca asta.

 

Atunci cand se produce dezindentificarea fiintei de ceea ce este trait – lumea obiect  abea atunci apare adevarata libertate in actiunile noastre.

 

Chiar astazi citeam pe facebook ca visul nostru este unicitate si creativitate, nu are legatura cu parerea celorlalti. Este atat de adevarat. Insa vad multi oameni care incearca sa isi impuna sa nu le pese de ceea ce se intampla in jur, cand nu despre asta este vorba. Atunci cand stii cine esti, parerea celorlalti devine doar parerea lor si asta se intampla “de la sine”. Nu mai esti afectat pentru ca stii cine esti, nu pentru ca incerci sa nu mai fi afectat.

Credintele limitative se schimba doar atunci cand realizezi ca nu sunt adevarate!

Cand stii care sunt “drepturile” tale, nu e nevoie sa meriti, sau sa dovedesti ceva ca sa iti dai voie sa primesti. Totul revine la un normal, dorintele sunt eliberate atat de energia “lipsei” cat si de energia “wow”. Ramane firescul si aprecierea de a-ti implini, visul.

Echilibrul interior e un fel de neutralitate. Atunci cand iti descoperi valoarea ta esentiala, incepe sa apara si visul. Se va desfasura singur pentru ca exista deja.  John Forbes Nash Jr – “Beautiful Mind”.: It’s only in the mysterious equation of love that any logical reasons can be found.

#perspectives

Post a comment




Bussiness Soul Coach by Camelia Stefan
#